Despre terapia jungiană

Scurtă prezentare

Începuturile acestei discipline sunt marcate de momentul în care Carl Gustav Jung, la vremea aceea tânăr psihiatru la o clinică de lângă Zürich, și-a încetat colaborarea cu Freud, făcând astfel primul pas pe un drum care avea să ducă la apariția unei noi ramuri a psihologiei și psihanalizei, cunoscută sub numele de psihologie analitică sau jungiană. Urmarea despărțirii de Freud a însemnat începutul unei lungi perioade de imersiune în inconștientul personal, ale cărei descoperiri sunt consemnate în Caietele Negre (link editura Trei) și ulterior, însoțite de superbe desene realizate chiar de Jung, în Cartea Roșie (link editura Trei). Jung a denumit această procedură de căutare de răspunsuri și de dialoguri interioare, imaginație activă (vezi secțiunea de concepte).

Tot ce a găsit în cursul acestor căutări interioare a reprezentat materia primă, pe baza căreia și-a elaborat și dezvoltat ulterior conceptele psihologice:

inconștientul colectiv și arhetipurile
anima și animus
persona și umbra
complexele
individuarea
imaginația activă
funcția transcendentă
sincronicitatea

Fiind o psihoterapie de profunzime, psihologia jungiană urmărește atât aflarea cauzelor care au dus la situația actuală a pacientului, cât și la o mai amplă cunoaștere de sine. Acest tip de psihoterapie reprezintă o abordare profund umanistă, în care se pune accentul pe relația terapeutică, ca element de importanță centrală în procesul terapeutic al pacientului.
Individuarea este conceptul fundamental al lui Jung, care într-un fel le înglobează pe toate celelalte, pentru că odată porniți pe acest drum, lucrăm implicit cu umbra noastră, cu anima și animusul, lucrăm la integrarea funcției inferioare, la o mai bună relaționare cu sinele etc. Individuarea presupune o mai armonioasă integrare a opuselor, o funcționare mai bună în toate aspectele vieții noastre și o mai amplă autocunoaștere.

Toate acestea se regăsesc minunat rezumate în dictonul lui Nietzsche: Devino ceea ce ești. Fă ceea ce numai tu poți face. Fii stăpânul și sculptorul propriei tale ființe.

Instrumente de lucru în psihoterapia jungiană

Analiza viselor

Visele sunt mesaje ale inconștientului personal, cu privire la problematici importante din viața visătorului. Ele ne arată ce anume îl preocupă pe visător și unde anume ar avea de lucru în perioada respectivă. Sunt indicatoare pentru ceea ce se petrece la mare adâncime și pentru direcțiile spre care ar trebui să ne îndreptăm atenția în procesul terapeutic. Chiar dacă la intrarea în terapie pacientul nu-și amintește ce visează, acest lucru se poate schimba oricând pe parcurs, în sensul că procesul terapeutic poate stimula reamintirea viselor.

Un exercițiu foarte util în această direcție este crearea unui jurnal de vise, în care acestea să fie consemnate cu data la care apar și cu toate detaliile lor. Notarea viselor într-un jurnal dedicat lor, întărește legătura dintre partea noastră conștientă și inconștient și stimulează reamintirea lor în detaliu. Jurnalul de vise este un mod prin care îi transmitem inconștientului nostru că mesajele lui ajung la noi. Nu există om care să nu viseze, așa cum nu există vise fără sens. Există doar oameni care nu-și amintesc visele sau care nu le înțeleg sensul.

Lucrul cu simbolul prin următoarele metode:

-sandplay sau jocul cu nisip (o tehnică nonverbală, prin care pacientul adult sau copil creează scenarii într-o lădiță cu nisip, folosind diferite figurine sau miniaturi; lădița reprezintă un spațiu liber și protejat, care facilitează exprimarea unor dinamici inconștiente; este o tehnică utilă în mod special pacienților cu traume din perioada nonverbală)
-desen
-imaginație activă (vezi secțiunea de noțiuni jungiene)
-povești terapeutice

Testul Myers-Briggs (MBTI)

Jung a avut o importantă contribuție și la apariția testului MBTI (16 tipologii), elaborat de către familia Myers-Briggs pe baza scrierilor acestuia despre tipologiile psihologice (link editura Trei-Jung OC 6 Tipurile psihologice). Jung considera că psihicul este structurat pe baza a 2 atitudini (introversie-extraversie) și a 4 funcții, grupate în perechi de opuse: intuiția N și senzația S care aduc informația (deci sunt funcții perceptive P), iar gândirea T și sentimentul F care prelucrează informația adusă de primele două (deci sunt funcții judicative J). Rezultatul testului MBTI este format din 4 inițiale. Inițialele din mijloc ne arată care sunt cele 2 funcții principale, de care persoana se folosește cel mai mult în viață. Prima inițială face referire la cum este funcția principală a persoanei care a parcurs testul, respectiv introvertă sau extravertă. Ultima inițială, respectiv J sau P, ne arată cum este funcția extravertă. Odată depistată aceasta, cealaltă inițială din interiorul rezultatului ne arată automat, care este funcția principală. Inițialele funcțiilor sunt preluate din engleză, după cum urmează:

N= intuiție (nu putea fi I, pentru că se confunda cu introversia)
S= senzație
T= gândire
F=sentiment

Indiferent de care tipologie aparținem, funcția aflată pe locul 4, adică ultimul, este și cea mai imersată în inconștient. Se mai numește și funcția inferioară. Prin urmare, fiind cea mai puțin cunoscută, ne creează cele mai multe probleme și deci, la ea avem cel mai mult de lucru.

Exemplu de interpretare a rezultatului: tipologia INFJ
Pentru descifrarea rezultatelor testului, se procedează în felul următor. Ne uităm mai întâi la prima literă din cele 4 obținute, pentru că aceasta ne arată cum e funcția principală, respectiv introvertă sau extravertă. Ne uităm apoi la ultima inițială, ca să aflăm care este funcția extravertă.

În tipologia INFJ, I-ul ne arată că funcția principală este introvertă. J-ul ne arată că funcția extravertă a persoanei este de tip judicativ, în acest caz fiind vorba despre sentiment. De aici rezultă că funcția principală a persoanei de tip INFJ este intuiția introvertă, iar funcția secundară este sentimentul extravert. Cunoscând cele două funcții principale, le putem imediat deduce și pe următoarele două. Pentru tipologia INFJ, pe locul trei se află gândirea introvertă, iar pe ultimul loc este senzația extrovertă. Senzația ca funcție inferioară aduce probleme legate de orientarea în spațiu (persoana se rătăcește ușor, îi e greu să-și ia repere) și de percepție a limitelor corporale (nu știe sigur dacă și cât îi este de foame/sete, nu știe cât de obosită este etc). Având această funcție pe ultimul loc, persoanele aparținând acestei tipologii au un contact distorsionat cu realitatea. Pentru a îmbunătăți funcționarea senzației inferioare, se recomandă orice formă de terapie corporală, dans, modelare în lut, plimbări în natură.

Pentru mai multe detalii despre tipologii, vezi David Keirsey- Please Understand Me