sinele

Sinele este în același timp nucleul, dar și totalitatea psihicului uman. În vise, el apare ca având diverse vârste, ceea ce arată că ne însoțește în toate etapele vieții, ca un ghid interior. Are un caracter atemporal și de omniprezență, care nu poate fi cuprins în totalitate în domeniul conștientului. Realitatea psihică interioară a individului are o finalitate secretă, iar aceasta este realizarea Sinelui, ca țel interior. Sinele este adesea reprezentat ca o imagine a omului cosmic, ca mister al totalității omului.

Pentru lucrul cu toate aspectele inconștientului, inclusiv pentru relaționarea cu Sinele, este vital ca eul să funcționeze cât mai normal cu putință. Altfel, apare pericolul identificării cu Sinele, care duce la inflaționare. De altfel, păstrarea laolaltă a tuturor contrariilor interioare fără a cădea în extreme, e una dintre cele mai dificile sarcini ale procesului de individuare. Cu cât se amplifică conexiunea cu sinele, iar persoana încearcă să-și urmeze inconștientul, cu atât nu mai poate acționa numai după placul eului. De multe ori, apar schimbări majore în viața unei astfel de persoane, cum ar fi despărțiri de familie, partener sau anturaj, pentru a se regăsi pe sine. Desigur că Sinele nu se poate reprezenta decât simbolic.

Jung consideră că Sinele se află în continuă transformare pe tot parcursul vieții, iar toate imaginile arhetipale care ne însoțesc de la naștere până la moarte, sunt aspecte ale acestui arhetip central.

Realizarea sinelui reprezintă țelul suprem al psihicului, în care opusele nu mai relaționează prin conflict, ci prin compensare. Sinele devine deci, recipientul și organizatorul tuturor opuselor. Întâlnirea celor două poziții generează o tensiune încărcată cu energie și creează un al treilea lucru viu, o ieșire din suspensia dintre opuse, o naștere care duce la un nou nivel al ființei, la o nouă situație. Acest al treilea lucru și noul nivel al sinelui, care culminează cu unificarea opuselor, este cvasiidentic cu Sinele.