ANIMA ȘI ANIMUS

Anima reprezintă partea feminină din psihicul bărbatului, iar animus reprezintă partea masculină din psihicul femeii. Anima se modelează în relația cu mama și întruchipează toate însușirile psihologice feminine ale bărbatului: stări sufletești, sentimente, presimțiri, receptivitate la irațional, și cel mai important, relația cu inconștientul. Trăită negativ, anima se va exterioriza prin stări de iritare și depresie, prin nemulțumire permanentă și sensibilitate exagerată. Sau se mai poate manifesta prin observații devalorizante, înveninate și înțepătoare. Acestea îl împing pe bărbat în jocuri intelectuale nevrotice si distructive, care îi împiedică contactul cu realitatea. Pe de altă parte, aspectele pozitive ale animei ajută bărbatul la găsirea unei partenere potrivite și la ascuțirea discernământului, la discernerea valorii de nonvaloare iar această armonizare cu valorile autentice, îi deschide drumul către adâncurile psihicului. Anima se manifestă pozitiv atunci când bărbatul își ia în serios sentimentele și stările de spirit și le consemnează în scris, pictură, sculptură, muzică, dans. Dacă mai apoi reflectează la ele, tot mai multe conținuturi vor ieși la suprafață, iar legătura cu inconștientul va fi întărită.

Animusul se modelează în relația cu tatăl, iar atunci când este negativ, se poate manifesta sub formă de convingeri “sfinte”, radicale, încăpățânare și răceală. Atunci când se manifestă pozitiv, la fel ca și anima, el poate arunca o punte către inconștient și conferă femeii calități precum inițiativa, curajul, obiectivitatea și înțelepciunea spirituală. Acestea sunt arhetipuri mediatoare în relația cu psihicul și sunt organizate fiecare, pe patru nivele de dezvoltare. Pentru că sunt proiectate pe sexul opus, atunci când nu sunt conștientizate, anima și animus pot genera multe neplăceri, producând rupturi și crize conjugale sau relaționale, pentru că proiecțiile de acest fel creează dependențe de persoana cu care sunt asociate. Anima și animus trebuie lucrate atât de mult, încât o persoană să nu se mai identifice cu ele. Anima și animus reprezintă nivele și mai adânci ale psihicului decât umbra, și de aceea, Jung spunea că integrarea umbrei “trebuie să fie lucrarea ucenicului, pe când integrarea lui anima și animus, opera maestrului.”